Imi par mereu lungi clipele in care stau departe de ea

Imi par mereu lungi clipele in care stau departe de ea. Chiar si atunci cand nu-mi merg chiar toate bine, ma inveseleste gandul ca mai am un pic si am sa o vad, si totul va fi iar minunat. Alaturi de ea imi par toate zilele frumoase.

O viata in constructie

Am cunoscut-o pe Ileana pe cand locuiam intr-un santier imens: pe Mihai Bravu, la etajul 6. Acum, e frumos acolo. Insa atunci, se lucra intens la sina de cale de tramvai si de zori pana in seara se auzeau picamerele. De altfel primele poze pe care le-a vazut cu mine au fost cele facute pe balconul de la etajul 6 al acestui apartament mobilat in stil comunist, unde in spatele meu se intrezarea un frumos buldozer galben.
Din Mihai Bravu ne-am mutat intr-un al santier in Strada Parcului unde am stat cam trei saptamani. Dar de asteptat am asteptat cinci ani terminarea lucrarilor. Treaba era atunci spre finalizare. Am fost primii mutati in acel cartier.
Dupa, ne-am mutat in Baneasa. Aici orice drum apuci spre serviciul din Pipera, tot treci prin cel putin doua santiere. Santier in Iancu Nicolae, santier pe Pipera-Tunari, santier pe centura Bucurestiului, santier pe Barbu Vacarescu santier pe Pipera. Acum a venit toamna, ploua si e minunat.
De cand ne cunoastem o tot plimb pe Ileana pe santierul unde ar trebuit sa fie locul unde sa spun ca sunt acasa… acasa la mine. Din 2007 tot fac plimbari pe strada Pinului din Giulesti. Se fac aprope 4 ani de cand tot platesc rate la banca pentru un locsor in care nu locuiesc. Dar speranta inca n-a murit si planurile sunt mari. Mobila, hota, plita, friginer, masina de spalat rufe toate asteapta la magazin sa fie cumparate si sa fie inconjurate de dragostea noastra.

Dar acasa pentru mine e locul unde traim doar noi doi indiferent de loc si timp.
Asa construim noi doi zilnic o iubire ce va trai pe veci.

O placere mare am sa merg cu Ileana la piata.

O placere mare am sa merg cu Ileana la piata. Am vazut-o foarte incantata de ultima piata vizitata: piata Crangasi. Mi-a parut foarte civilizata, curata, lifturi, scara rulanta. E piata unde am facut cunostinta mai cu toata lumea de la inceput. Ne-am "imprietenit romaneste" de la inceput si cu durdulina cu cinci puradei de la struguri, si cu producatori directi de legume din Dambovita, si cu femeia de la ciuperci care nu ne-a lasat sa alegem marfa dar si cu Roxy cu 'Y' care vinde lapte de capra la 1 si 2 litri la dozator.
Am intrebat din start pe Roxy: laptele de capra e de capra? Ileana nici n-a vrut sa auda de laptele meu si-a continuat usor drumul prin piata. Nici n-a zambit la gluma. Face in orice piata o tura mare, pipaie, miroase si pleaca. Nu vorbeste, nu intreaba de pret, nu negociaza. Apoi o vezi ca-i hotarata tare si cumpara si umple sacosele. O tot ajut cu plasele, sunt pline ochi toate si plecam.
Asa e cu Ileana la piata, da' la final am luat si lapte bun de la Roxy: de capra.

Dorinta indeplinita

De ceva timp imi doream sa am un blog. Azi mi-am spus ca dorinta are sa se indeplineasca. Si iata-ma stand in fata monitorului de ceva timp intrebandu-ma ce era cu acea dorinta. Bun! blog, blog dar despre ce sa scriu? Am ceva rele pe suflet pe care ma gandeam ca daca le arunc aici am sa ma mai usurez. Ma da' cine ar  vrea sa vada cum te usurezi tu? Nu! Trebuie sa fie despre ceva frumos, de fapt imi doresc un blog minunat. Asadar, ce e asa minunat in viata mea? Pai este sotia mea Ileana, e site-ul pe care ne-am cunoscut, e clipa cand am sarutat-o, e parcul in care i-am intins inelul de logodna, e biserica Sfantul Gheorghe cel Vechi unde i-am promis ca o sa imbrace o rochie alba de mireasa asa cum si-a dorit mereu.
Si lista poate continua, am gasit sursa de inspiratie... astept sa vad cat tine povestea asta cu scrisul. Era mai simplu sa arunc aici o poza cu Ileana. Dar poze cu Ileana mireasa a vazut mai toata lumea. Sa scriu aici cat de frumoase sunt zilele in care petrecem ore impreuna, imi pare o dorinta indeplinita.